
Aceasta ar fi caracterizarea cea mai potrivită, în două cuvinte, a regimului Băsescu după cinci ani de manifestare în toată plenitudinea sa.
Aparent, totul s-ar desfăşura haotic, fără coerenţă. Rezultatul alegerilor din decembrie, anul trecut, cât şi alegerile de dumunica ne demonstreaza că nu este aşa.
Totul este ţinut sub control printr-o susţinută campanie manipulatorie de abatere a atenţiei de la principalele probleme cu care se confruntaă România in plan politic, economic şi social. Campania funcţionează după logica strâmbă a pompierului piroman. Dă foc pentru a avea ce stinge. Sunt implicate in această maşinărie manipulatorie organizaţii civice şi organe de presă împănate cu specialişti in dezinformare… cât si organe ale statului subordonate Presedinţiei.
Băsescu este bănuit că ar năzui cine ştie ce pofte dictatoriale. In realitate nu are o structura dictatorială. Sociologii din jurul sau au descoperit că un important segment al electoratului nu are încredere in instrumentele si institutiile democratice de funcţionare a statului şi agreează un regim de mână forte.
Aparatul prezidenţial acţionează manipulatoriu pentru a hrăni speranţele
acelui electorat că Băsescu este personajul potrivit să impună ordinea, dacă este lăsat de partide,de clasa politică, de Parlament, de presa critică.
Mai degrabă, Basescu este un smecheraş, uns cu toate alifiile, care îşi ştie interesul. A scăpat de răspunderea penală pentru corupţie prin victimizare şi cerşirea voturilor unei populaţii înţelegătoare cu cei descurcăreţi, că de…. cine nu este tentat să înşele statul prin evaziune fiscală sau alte operaţiuni frauduloase? Şi-a propus să mai obţină un mandat pentru a beneficia în continuare de imunitatea prezidentială. A reuşit la mustaţă! Dacă n-au fost suficienţi susţinatori…i-a scos din şapcă cu sprijinul unor importante organisme de stat.
-Suntem noi un stat de drept dacă prin lege au fost create instituţii care au funcţionat neconstituţional, ani de zile, cum au fost CNSAS si ANI? Dacă într-un târziu CCR cere intrarea in legalitate, propaganda celui care vrea să lase impresia ca numai el poate rezolva problema isterizeaza electoratul cu lozinci împotriva celor care nu l-ar lăsa să lupte cu corupţia.
-Suntem noi stat de drept când a fost evident ca alegerile prezidenţiale au fost fraudate în secţiile speciale din ţară şi străinătate… iar opoziţia şi organele cu competenţă să nu poată dovedi?
-De ce mai este necesară o institutie politizată ca ANI cand de 10 ani toti cetăţenii depun declaraţii la Fisc pentru impozitul pe venitul global. O simpla comparaţie intre veniturile declarate pentru impozitare si opulenta afişată de cateva sute de mii de români, nu numai politicieni, ci şi liber profesionişti, afacerişti, oameni fără ocupaţie, manelişti etc., ar fi suficientă ca Administratiile Financiare din subordinea Ministerului Finantelor să aducă la bugetul de stat milioane si miliarde de Euro.
-Guvernul nu e în stare să colecteze impozitele. Clientala politică suge de la bugetul de stat salarii ameţitoare. In schimb dă Legea unică a salarizării şi Legea unitară a pensiilor prin care ciunteşte salariile bugetarilor şi pensiile.
După votul de duminică PDL a primit semnalul ca, totuşi, este pe drumul cel bun. Va continua dezorganizarea organizată. Să nu se mai plângă nimeni.