-Testamentul regelui Carol I, al României


Carol I si Silvia: Pictura la Manastirea Curtea de Arges

„Testamentul meu, scris si iscalit de propria mea mâna, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucuresti.

Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin „Monitor” dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea vointa si dorinta sa fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mâna, fiind înca voinic si sanatos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gândesc înainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neîncetat si care a avut deplina încredere în mine. Viata mea este asa de strâns legata de aceasta de Dumnezeu binecuvântata tara, ca doresc sa-i las si dupa moartea mea, dovezi vadite de adânca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dânsa. Zi si noapte, m-am gândit la fericirea României, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica între statele europene, m-am silit ca simtamântul religios sa fie ridicat si dezvoltat în toate straturile societatii si ca fiecare sa îndeplineasca datoria sa, având ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am întâlnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la începutul domniei mele, în contra mea, expunându-ma la atacurile cele mai violente, am pasit fara frica si fara sovaire înainte, pe calea dreapta, având nemarginita încredere în Dumnezeu si în bunul simt al credinciosului meu popor. Înconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care am avut întotdeauna o adânca recunostinta si o vie afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra, un stat înzestrat cu o buna armata si cu toate mijloacele, spre a putea mentine frumoasa sa pozitie si realiza odata înaltele sale aspiratiuni.
Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mândru si pe care o va cârmui, am toata speranta, în spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: „Totul pentru tara, nimic pentru mine”..
Multumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine si care m-au servit cu credinta. Iert acelora care au scris si au vorbit în contra mea, cautând a ma calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intentiuni.
Trimitând tuturor o ultima salutare, plina de dragoste, rog ca si generatiile viitoare sa-si aminteasca din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul, iubitului sau popor, în mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfârsesc bogata mea viata. Am trait si mor cu deviza care straluceste în armele României: „Nihil sine Deo!”
Doresc sa fiu îmbracat în uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o în toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua României si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, însa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, în care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvântarea corpului meu se va face de un preot catolic, însa doresc ca clerul de amândoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (…) Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe câmpul de lupta si stropit cu sângele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa lânga mine, purtata pâna la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, închis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au fâlfâit pe câmpiile de bataie vor fi purtate înaintea si în urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea  armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem, care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este în mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, în timpuri de grele încercari, de care Cerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am îngrijit-o cu dragoste si careia m-am închinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugând-o a-mi pastra o amintire calda. (…) Prin o buna gospodarie si o severa rânduiala în cheltuieli, fara a micsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an în an, asa ca pot dispune astazi de sume însemnate, în folosul scumpei mele Românii si pentru binefaceri. Am hotarât dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza: 1. La Academia Româna, sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni. 2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul „Ferdinand” din Zorleni, lânga Bârlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru întemeierea unui internat de fete de ofiteri în armata mea, cu un institut de educatiune, cu un învatamânt practic, la Craiova , doua milioane lei. 5. Pentru întemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate).
Înaltând rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea România si sa raspândeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma închin cu smerenie înaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarâre a mea. În numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, Amin. Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899.

//CAROL//

Am scris si iscalit cu propria mea mâna acest testament, pe doua coale, formând opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu.

// CAROL//
(preluat dupa un e-mail trimis de Octav Nour)

Etichete:

7 Răspunsuri to “-Testamentul regelui Carol I, al României”

  1. Ged Says:

    @Plano

    Domnule Walter, calitatea de jurist ar fi trebuit sa va indemne sa verificati mai atent precizia sursei. Daca o faceati ati fi constatat ca nu sunteti in fata „Testamentului ….” ci doar a unor fragmente din el, probabil a acelora care serveau intentiei celui care le-a extras din arhive si le-a publicat. Dar pana si acesta nu a uitat sa precizeze ca nu suntem in fata intregului, adica s-a ferit sa minta prin omisiune.
    Constatati adevarul celor spuse de catre mine mergand la sursa:
    http://www.romanialibera.ro/a156735/testamentul-regelui-carol-i.html

    Sa auzim si de bine!

    • plano10 Says:

      @Ged
      Dupa cate observi aceasta este doar partea introductiva a testamentului.
      Iorgovan si Pelin au mai publicat si unele din cele 12 legate, anexe la testament, pentru a demonstra ca Pelesul a fost lasat mostenire Domeniului Regal si nu mostenitorului Tronului.
      Multumesc pentru precizari.

  2. Marcus Says:

    @Amice Plano, mergi pe burta, ai? Oricum felicitari la mai multi cititori si la mai mare!
    Oare Basescu ce ne va lasa prin testament, ca de datorii suntem satui🙂 ?!
    sa fii iubit
    marcus

    • plano10 Says:

      Marcele, Bun venit!
      Carco o fost mai vigilent!🙂
      Nu am deocamdata „Abilitati” SA completez Blogroll-ul. Oricum, în viitor poti sa comentezi ACI fara moderare.
      Base Nu Trebuie sa-si mai scrie Testamentul. Suntem mostenitori de Drept ai grijă faulturilor PE, în Presedinte Rolul Jucator de, ni le aplica zi de zi.

  3. Roxana Iordache Says:

    Da, măi, ai dreptate, Regele Mihai e duşmanul poporului! Dă-i si luptă!:mrgreen:

    • plano10 Says:

      @Roxana
      Nu prea era vorba aci de vreo lupta antimonarhica!
      Oricum, mai rar romani care sa se calauzeasca dupa spiritul lui Carol I:
      Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mândru si pe care o va cârmui, am toata speranta, în spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: “Totul pentru tara, nimic pentru mine”..

  4. ghitabizonu Says:

    Hm .. coroana de otel … de cand am aflat de ea mi-am zis iata un Hohenzolern si un prusac !! Mandrie si victorie sub aparenta modestiei. Oteleul era din chiulasa unui tun capturat .
    Ar fi modelul cel mai bun de urmat , adevararata intelegere a spiritului lui Carol I cel Trufas – meritele asumate cu o aroganta sub mantia modestiei…
    As mai aduga ca Nematul era si om gospodar .. alta pilda de urmat. Noi insa il urmma pe Carol 2 …

Comentariile sunt închise.


%d blogeri au apreciat asta: